Istorie

Amplasarea localitatii în zona de deal-câmpie și climatul favorabil, au condiționat popularea și apariția unei așezări umane încă din cele mai vechi timpuri. Aici au fost găsite topoare din piatră găurită și ceramică din epoca neolitică.Cel mai vechi document istoric care atestă comunitatea săsească de aici datează din anul 1333, când listele unei conscripții papale înregistrează un Johannes plebanus de Lekenche. Localitatea făcea parte în acea perioada din comitatul Dăbâca, moșia fiind împărțită între mai mulți proprietari. În anul 1453 a primit dreptul de târg.În anul 1472 regele Matia Corvinul a acordat dreptul de patronat al consiliului orașului Bistrița asupra bisericii din Lechința. În anul 1454 a primit dreptul ius gladii, adică de a pronunța pedeapsa capitală.Între 1554 și 1565 a activat ca paroh Christian Pomarius, umanist și promotor al lutheranismului în Transilvania, cel care, în calitate de notar, a organizat arhivele orașelor Bistrița, Cluj și Brașov.În anul 1602 localitatea a fost prădată și distrusă aproape în întregime de mercenarii generalului Giorgio Basta.La data de 8 august 1999 Biserica Evanghelică a fost predată de comunitatea săsească împuținată bisericii reformate din localitate, care nu dispunea de lăcaș de cult.

Agricultura

Este o zonă cu tradiție în cultivarea viței de vie. Vinul de Lechința a fost premiat cu diferite medalii.

"Am lasat pentru sarbatoare, vinul cel mai celebru si mai jinduit al Ardealului, din marea Podgorie Lechinta" Radu Anton Roman

Cadrul natural

Substratul litologic se caracterizează prin faciesuri argiloase, mănoase și conglomeratice, aparținând panonianului, sarmațianului, prezente atât pe culmile dealurilor, cât și pe versanți. Din aceste depozite s-au format sedimentele de solificar, fie direct pe acestea, fie prin remanierea pe versanți, sub formă de deluvii și coluvii. Tipurile de sol: soluri brune argilo-iluviale, brune luvice (podzolite), brune eu-mezobazice, regosolurile și solurile antropice. Relieful este exclusiv deluros, cuprinzând în partea estică dealurile de tip subcarpatic (Dealurile Bistriței și dealurile Mureșului), iar în partea vestică colinele înalte ale Câmpiei Transilvaniei de est (Dealurile Jimborului, dealurile Lechinței, Colinele Comlodului, Colinele Mădărașului.Aceste dealuri și coline au în general la nivelul culmilor altitudini de 450–600 m și versanți moderat sau puternic înclinați (5°-25°).Hidrografia beneficiază de tronsoanele celor două importante râuri: Someșul Mare și Mureșul.Ea este completată de stratele acvifere freatice și de bună calitate, intercalate. Întreaga regiune este bine aprovizionată cu apă. Climatul este tipic temperat, moderat continental, cu ierni aspre și veri relativ calde și umede, dar continuate cu toamne calde, până în octombrie inclusiv. Viticultura acestei zone s-a dezvoltat sub influența unor condiții termice mai puțin prielnice decât restul Transilvaniei, care au putut fi învinse prin atenta alegere a locurilor de plantare a vițelor.Din acest motiv, viile Lechinței apar ca adevărate oaze fixate pe coastele sudice ale dealurilor, cu largi deschideri spre soare și lumină.La baza vinurilor produse la Lechința, Teaca și Bistrița stă același soi, „Feteasca alba”, deopotrivă de valoros prin însușirile sale de rezistență la temperaturile mai scăzute din timpul iernii, prin buna capacitate de acumulare a zahărului în struguri și prin vocația de a produce vinuri de înaltă calitate.